Mi-a luat ceva timp, aproape un an, să mă prind de ce toate concursurile de fotojurnalism majore sunt câștigate de același tip de imagini, din categoria Afghan-Girl-Cu-Nas-Tăiat sau Vulture-Stalking-a-Child. Și de ce criteriul de acordare a pulitzelor rămâne același de decenii.
Motivul, dincolo de politică, este foarte simplu: să înțeleagă cetățeanul vestic ce rău trăiesc alții. Să-și plătească taxele, să meargă la muncă, să voteze mai des și să se plângă mai rar. Că uite-n alte părți cât e de nasol, cum li se taie fetelor nasul și cum mănâncă vulturii copilul. Pe scurt, la alții e mai groaznic.
Mi-a luat însă și mai mult timp să realizez din ce motiv mass-media vehiculează atâția monștri: ca să ne simțim noi, ăștilalți, mai bine în pielea noastră. Mai semiculți decât analfabetul, mai virtuoși decât târfa, mai curați decât nespălatul, mai inteligenți decât retardata. Și mai buni de la mijloc în sus decât Cristi Tănase, indubitabil.
Încă o dovadă că avem nevoie unii de alții, pe undeva. Cât mai jos.
Postări
7 pareri:
o perspectiva revelatoare chiar, multumesc!
Ideea articolului tau si motivul ca multe poze sunt regizate ma tin departe de aceste concursuri. Si in fotografie, fara sa se vrea se puncteaza suferinta, josnicia, mizeria si umilinta altor oameni.
Lipsesc batranii cu riduri. Pentru ca facem performanta! ar fi un posibl raspuns. :)
Si fata afgana !
Impresionanta poza.
Din (ne)fericire, nu sunt eu vreun expert in poze. Intr-adevar, am observat si eu ca, in ceea ce priveste premiul Pulitzer, pozele care ilustreaza suferinta sunt preferate. Mesajul pe care il transmit e unul ce prezinta incarcatura emotionala si e usor de inteles de toata lumea. Acum desigur, arati poza unui copil Masai de prin Africa sau unui indian amazonian, s-ar putea sa nu vada acelasi lucru. Dar civilizatia inseamna altceva. Conteaza, deci, unde e privita si de cine. (o opinie)
uneori iti doresti sa reusesti sa te simti bine in pielea ta pe seama nenorocirii altora
Trimiteți un comentariu