Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

31 martie 2012

Crisbasan: Prin fotografiile mele, am convins femei sa renunte la operatiile estetice


In fiecare saptamana realizez, pe Facebook Wall-ul meu, asa-numitele "Interviuri la Perete". Discutii in timp real cu oameni care au ceva de spus si aratat. Mai jos, rezumatul intalnirii online de miercuri, cu fotograful Cristian Crisbasan.

Diferenta dintre fotografie si poza.

Brad Florescu: Am sa incep cu o intrebare de la Alexandrina Boariu: da-ne cateva exemple de fotografi sau pictori care iti plac / te inspira (e vreunul roman?)? si in particular, iti plac Araki si Helmut Newton?

Cristian Crisbasan: Of, cu exemplele astea... Da, imi plac si Araki si Newton si Joel Peter Witkin si Marc Lagrange si Albastru Închis și domnul Andrei Pandele si Fane Jeg. Imi place orice imagine care imi spune ceva, indiferent cine a facut-o, cu ce scule sau in tehnica.

Florescu: Ziceai la un moment dat ca iti plac fotografiile care spun mai mult decat arata. Adica?

Crisbasan:  Adica avem un mar pozat pe o masa. Sau putem avea un mar fotografiat pe o masa. In primul caz, avem o imagine cu un mar care sta pe o masa si nimic mai mult. In cel de-al doilea caz, intram intr-o poveste. Totul e in mintea noastră. Dar fotografiile ne pot da declicul de a intra in poveste. Fotografiile, nu pozele.

(completare ulterioara) Fotografii se impart in trei categorii. Cei care fac o femeie asa cum este si atunci avem o poza cu o femeie goala si atit. Nici obscen, nici frumos. Apoi avem fotografii care scot tot ce este mai urit intr-o femeie - fie ca o uritesc urit, fie ca o uritesc glossy - si asta este mincinos. Si, in fine, fotografii care fac fotografii-portret ale unei fiinte umane asa cum a facut-o natura, fizic. Daca hainele nu conteaza, de ce le aratam si de ce ne ascundem dupa ele? Daca renuntam la haine, trecem si peste nuditate si intram in cine sintem. De aici incepe povestea. Adica, nu mai avem o poza cu un mar care sta pe o masa, ci inceputul unei calatorii care se deruleaza in mintea noastra.

Florescu: Da, am invatat de la tine sa folosesc corect acesti termeni: fotografia e arta si rezultatul ei. Poza e POSTURA in care sta cel fotografiat. De retinut.

Crisbasan: Nu, fotografia este o creatie. Daca este si arta, asta o vor consacra timpul si perceptiile oamenilor in timp.


O definitie a frumusetii

Florescu: Dupa ce criterii iti alegi modelele? Ce inseamna pentru tine o femeie frumoasa? Frumusetea este apriori fotografiabila sau mai trebuie ceva?

Crisbasan: Fotografiez doar femeile care imi plac, cu care pot stabili o legatura, o comunicare, un dialog. Nu poti fotografia oameni care iti sunt indiferenti, antipatici, care te antipatizeaza ei sau nu te vad. Din toate femeile carora le-am propus vreodata sa se lase fotografiate, cred ca doar 5 % au acceptat si am si lucrat impreuna. Era o vreme cind ma nemultumea chestia asta. Azi imi spun ca am fotografiat exact pe cine a fost sa fie. Nici mai mult nici mai putin. Frumusetea femeii vine din felul in care se misca, priveste, vorbeste, fumeaza, se imbraca, se dezbraca, se spala - nu din anatomie. Anatomia e porno.

Florescu: Cum convingi o femeie (care nu e model profesionist) sa-ti pozeze? Cum o aduci in starea de dori sa se arate? Cum o aduci in starea potrivita pentru fotografie?

Crisbasan: Ne cunoastem. Ca oameni. Ne imprietenim. Comunicam. Este un drum, unic de fiecare data, care se scrie cu fiecare pas. Vedem unde ne duce. Daca nu pornesti la drum cu tabu-uri, sabloane, prejudecati, drumul iti va oferi mereu surprize neasteptate si pozitive creativ. Este si o chestieune de incredere umana, intre mine si ea. Ei trebuie sa-i placa modul meu de a privi FEMEIA si sa simta ca este OK sa se lase privita si suprinsa in acest fel.
Si mai este ceva. Ea este - ca in viata - complementara mea - in acest proces. Fara ea, imaginile mele nu ar exista.
  
Sex si McDonald's

Florescu:  Imi spuneai ieri ca, daca acum 5-7 ani, multi te intrebau: "Bai, te-ai culcat cu bruneta aia superba? Da' cu blonda?", azi nu te ma intreaba nimeni asa ceva. De ce?

Crisbasan: ‎"Daca faci sex cu ele - esti un porc. daca nu faci sex cu ele - esti un prost". Iata una dintre (falsele) dileme definitorii pentru majoritatea acestui popor, dilemă din care încă nu putem iesi. O dilema pe care prefer sa o las asa, fie dilema veche sau noua.
Niciodata nu se intimpla nimic pe lumea asta daca nu vrea femeia. Cu exceptia cazurilor de violenta, desigur, sau de neputinta fizica. Pe de alta parte, sex poate face oricine, oricind. Mai greu este sa faci fotografii. Eu incerc sa fac fotografii.

Florescu: Cum a evoluat raportul dintre romani si sex/sexualitate in ultimele doua decenii?

Crisbasan: Cum? Exact ca evolutia locului numit Vama Veche - care a ajuns o mizerie de lux. Romanii au descoperit sexul asa cum au descoperit McDonlads si Coca- Cola ceea ce i-a dus la bulimie si obezitate si degradarea sistemului imunitar cu E-uri. Cam asa.

Elena Stanciu: S-a întâmplat vreodată ca femeia pe care ai fotografiat-o să regrete și să-ți ceară să ștergi/să nu publici/să arunci fotografiile cu ea? Dacă da, i-ai îndeplinit dorința sau ai încercat să o convingi că nu are motive să regrete?

Crisbasan: Da, mi s-a intimplat asta. Motive? "M-am casatorit cu unu' gelos. Mi-am luat un job serios. M-am facut femeie serioasa" Etc. Societatea isi conserva inca foarte bine rolul ei de dresor de constiinte. Le-am respectat dorinta, ca nu am vanitatea ca imaginile mele ar fi mai importante decit viata cuiva. Eu creez din pura placere. Daca iese cu scandal, nu mai este placere. Si atunci, la ce bun?

Florescu: Crezi ca un fotograf bun poate aborda orice gen: portret, peisaj, jurnalism? E o chestiune de tehnica, de cultura a imaginii sau de perspectiva personala, de unghi din care se spun povestile?

Crisbasan: Un fotograf bun este acela care cu onestitate descopera cine este, ce are de spus si respecta asta, este consecvent - chiar daca toata lumea arunca cu noroi in el. Lumea este una. Privirea noastra - unica. Daca vedem cu onestitate, nu exista subiect de ne-fotografiat. Vorbesc aici de fotografia de autor, nu de fotografia comerciala, care vinde rufe, E-uri si sloganuri de orice fel.

Cum se antreneaza un fotograf

Florescu:  Observ ca noul val de amatori seriosi pun foarte mult accent pe tehnica. Unde ar trebui trasa linia? Nu cumva fotografia aluneca incet-incet spre fictiune?

Crisbasan:  Cu cit Photoshopul avanseaza mai mult, cu atit este nevoie de "haselbladuri" mai scumpe. Din pacate, nu se poate inventa un Photoshop si pentru suflet, minte, inima, talent, inspiratie, instinct. Da, cu cit se fac mai multi bani din publicitate, cu atit se investeste mai mult in tehnica de a minti ca o crema minune te intinereste cu 125 de ani.

Iulia Szolga: In fond si la urma urmei de ce anume depinde ca o fotografie sa fie etichetata drept o fotografie reusita? De aparatul performant al fotografului sau de altceva?

Crisbasan:  In primul rind si ACUM depinde de TINE, cu tot ceea ce esti tu. Restul se consacra ca arta si valoare in timp. Ceea ce precede tehnica, este IDEEA. Tehnica se adapteaza la idee, la concet. Willy Ronis a spus: "Nu camera face fotografia, fotograful afce fotografia". Omul, adica.

Florescu: Daca fotograful - si nu camera - face fotografia, ce "tehnici" recomanzi pentru un ochi fotografic mai bun, pentru un suflet fotografic mai bun? Cu alte cuvinte: cum se poate antrena un fotograf?

Crisbasan: A face fotografie este o stare de spirit. Inseamna sa fii martor, sa depui marturie. Daca nu esti onest, esti acuzat de sperjur, nu? Antrenament: sa vezi cine esti si ce vrei sa spui, sa spui asta, sa vezi ce au spus si altii si sa iei de la ei idei in mod creativ (nu solutii in mod mimetic), sa cunoasti oameni, sa fii mereu alert, la pinda, sa-ti exersezi voyeur-ismul. " A fotografia este ceva foarte pervers", spunea Diane Arbus, referindu-se la voyeur-ism. Să simti enorm si sa vezi monstruos. Sa nu ai prejudecati, pudori, sabloane, frici, complexe. Sa-ti extinzi mereu limitele libertatii interioare prin cercetare si explorare. Creatia nu este nici morala, nici imorala. Este amorala. Cind expunem ceea ce am creat, atunci abia ne lovim de morala.

Florescu: Cand poate fi o fotografie considerata drept marturie mincinoasa?

Crisbasan: Cind este lipsita de onestitate. Si asta este de fapt, pornografia. Trebuie sa inlocuim pornografia cu sexul si dragostea. Pornografie este gratuitatea, lipsa de continut, mediocritatea, fițele, vanitățile fără bază, aroganțele deșarte, Patul lui Porcust, cosmetizarile, corectiile de la natural. Stii ce este pornografia? Apa moarta. destructurata, lipsita de energii. De fapt, ca sa ma intorc in timp, in limba greaca "pornos" si "graphos" erau insemnarile prostituatelor, condicutele. Cum sa fie asa ceva obscen? Obscen este cind plinge de mama focului nevasta lui Adrian Nastase in sala de proces " de rusinea care i-au facut-o"


Terapia prin fotografie

Oana Reveica: Se poate vorbi de o terapie/descoperire ”de sine” prin fotografie? Și aici mă refer cei aflați în fața aparatului, nu în spatele lui.

Crisbasan:  Da, Oana, a face fotografie, a crea in acest mod este o terapie. Este un mod de a descoperi lumea. O recomand tutoror si mai ales copiilor. Este terapie si pentru fotograf, si pentru model. Cu imaginile mele, am convins cateva femei sa renunte la operatii estetice.

Florescu: Traiesti din fotografie? Se poate trai din "fotografia de autor"? Se poate trai fara E-uri?

Crisbasan: NU, Brad, nu se poate trai fara E-uri. Stii de ce? Pentru ca exista banii. Eu nu traiesc din fotografia de autor. Dupa 1 album personal, 2 antologii Taschen, 1 antologie FKG/LOFT Publications, nu m-am imbogatit. Nici nu am vrut asta. Ceea ce am vrut a fost mereu aceasta continua, nesfirsita placere de A REALIZA VERSIUNI IN IMAGINI ALE AMINTIRILOR MELE.

Florescu: Concursurile de fotografie. Ce se cauta, ce se premiaza? S-au schimbat criteriile in ultimii ani? Ma refer la concursurile de afara.

Crisbasan: Nu ma intereseaza absolut deloc concursurile de fotografie. Refuz de ani de zile orice invitatie. In afara de specia numita foto-jurnalism ( fotografia document), restul sint irelevante ca stabilire a unor ierarhii. Ceea ce conteaza este sa-ti faci imaginile publice, sa apari in albume de fotografie si sa faci expozitii.

Cristian Radu: Traim, dupa parerea mea, intr-o lume in care este inflatie de imagine. Oriunde intorci privirea esti asaltat de imagini. Oamenii isi trimit imagini in loc de sms-uri. Cum crezi ca influenteaza asta fotografia? Sunt oameni mai putin sensibili la fotografie? Se imunizeaza? Se simt fotografii presati sa faca fotografii mai 'altfel' pentru a le face vizibile? Ce simti tu in privinta asta?

Crisbasan:  Este doar o schimbare de paradigma. daca stai sa te gindesti bine, pina la limita contactului fizic, nu suntem decit niste imagini in miscare. Si ceea ce ramine din noi pentru altii, la sfirsitul zilei sau chiar dupa o viata, este doar o clocetie de amintiri vizuale.

Alex Timpau: Mie imi place seria ta, "Despre puterea trupului gol" si am o intrebare: De ce au rama imaginile? (pentru ca ar trebui sa stea pe noptiera?)

Crisbasan: Imaginile au rama pe post de simbol. Cu rama somptuoasa inramam ceva de pret. In acest caz, onestiatea femeilor care au luat parte la proiect.


Crisbasan: Mai am ceva de spus. Nu exista oameni uriti, de ne-fotografiat. "Fotogenia" este o timpenie. Exista numai oameni carora le este frica. Atunci se uritesc. Cel mai greu cind fotografiezi un om este sa-l faci sa nu-i mai fie frica, adica sa-l faci sa nu mai MIMEZE FIRESCUL.

Mai multe despre Cristian Crisbasan aici si aici. Toate fotografiile care insotesc aceasta postare ii apartin lui Cristian Crisbasan.

UPDATE: Fotografiile asociate acestui articol au fost postate prin embed din site-ul domnului Cristian Crisbasan. Nu le mai poti vedea pentru ca maestrul Crisbasan a inchis site-ul respectiv.

Un comentariu:

Rareș spunea...

Excelent interviul. Mi-aș dori ca fotografii români foarte buni (mari) să iasă mai mult în față, să delimiteze dezgustul pe care îl au față de industrie, tagme etc. de datoria de a duce arta mai departe și să ne mai spună una alta. Bine, o să spună că nu-i întreabă nimeni... Uite că da.

Share It