Faceţi căutări pe acest blog

Se încarcă...

18 martie 2011

Digestia Cititorului



Ceauşescu a fost un prost. Dacă ne-ar fi dat carne, Congresul al XX-lea al Partidului ne-ar fi găsit aplaudându-l în picioare, cu palmele noastre unsuroase. Comunism = Socialism + Ceafă de Porc, tovarăşe.

Pe 22 decembrie, în fiecare an, aceeaşi întrebare se înalţă aburind din milioanele noastre de piepturi: ce punem pe masa de Crăciun? Ce băgăm în noi după douăşdoi? Adevăr, libertate, dreptate, nu, hai să nu vorbim despre asta cât mâncăm. Le mulţumim eroilor Revoluţiei pentru sacrificiul suprem şi aprindem un grătar în memoria lor.

Da, grătarul, eterna reîntoarcere la focul primordial, la mirosul de fum şi de carne friptă, vatra sufletului nostru, creuzetul în care am copt mii de ani aceleaşi idei până le-am făcut scrum. În Peştera lui Platon Ionescu se mănâncă ca la mama acasă. Scuze, aşa e expresia.

Vacanţele unui român sunt alimentate de trei întrebări fundamentale: când mâncăm, ce mâncăm, unde mâncăm? Ritualul frecvent şi prelungit al mesei e dealtfel şi singurul context în care discuţiile se animă şi ochii sclipesc. Tu ce ţi-ai comandat? Îmi dai şi mie de la tine? Îţi dau şi eu de la mine. Vreau şi eu de-aia. De-asta ai încercat? De-asta am mai mâncat în Vietnam, e super, trebuie să o încerci.

Haide, hai, în casa mea. Am să-ţi dau să bagi în tine până crăpi şi să bei până cazi lat. Alte idei n-am avut.

Aşa cum poţi conta pe un englez să-ţi spună capitalele tuturor statelor africane, tot astfel poţi conta pe un român să-ţi zică un restaurant rafinat, cu porţii mari, cartofi prăjiţi din partea casei, pâine multă, cola rece şi salată. Nu-i scump. Mănâncă tot, că virgulă copiii din capitala Somaliei moare de foame. Mogadishu sau cum i-o zice. Dă mujdeiul.

Suntem totuşi un popor cosmopolit. Cel mai cunoscut restaurant din Bucureşti e Şaormăria De La Dristor, urmată la mică distanţă de lanţul italian Fornetti.

Suntem totuşi un popor citit. Cea mai vândută revistă e "Practic în Bucătărie". Un "Reader's Digest" luat ad-literam.

Dragostea trece prin stomac. Şi nu doar dragostea. Totul trece prin stomac. Apoi prin intestinul subţire, prin cel gros, până la capăt. Ultimul să tragă apa.

5 comentarii:

lenebarbie spunea...

Sa fi fost comunismul de vina pentru aceasta grija obsesiva a romanului fata de "noi ce mai mancam"? Desi am niste dubii, caci eu una aveam fix 3 ani la Revolutie si amintirile mele din vremurile alea sunt egale cu zero, dar cu toate astea prima mea grija cand merg in Spania e sa mananc paella, in Portugalia prajituri etc... Trebuie sa fie ceva de pe la daco-romani, negresit!

Ruxa spunea...

Poate crezi ca dupa ce am citit cu drag si oarece jena ce ai scris n-am dat click sa maresc poza, ca sa vad ce maninca aia pe la tine pe-acolo? :) Pai cine-s eu sa ma pun cu natiunea care-mi circula necontrolat in vene? :)

Razvan spunea...

Welcome back Bradut. Ne-a fost dor de tine.

Monoranu spunea...

Ai uitat de pizzerii Bradut! Astea au sosit aici inainte de shaorme si fornetaraie si sunt atat de incetatenite de zici ca ne-am nascut cu ele. Bine, unii chiar s-au nascut cu ele si nici nu-si pun problemele astea. :) BTW - welcome back, imi place Tedoo dar mi-era dor si de posturile de aici. ;)

Claudiu spunea...

Misto surprinsa chestiunea. Cu umor si in putine cuvinte.

Share It