Satele din zonele muntoase ale Cretei sunt aproape pustii. La strada principala mai vezi o batranica plimbandu-si anii spre biserica sau un mos sorbind cafea la o taverna. Dar pe masura ce urci treptele spre inaltimile satului, dai peste zeci, sute de casutze unde nu mai locuieste nimeni. Proprietarii fie au trecut de partea cealalta a cerului, fie au plecat in zonele de coasta, unde sunt turisti si bani. Putinele obiecte lasate in urma vietii induc o melancolie cu parfum de flori si lumanari. Te-astepti ca, din clipa in clipa, Tusa Caliopi sa se intoarca de la biserica, sa descuie lacatul si sa se apuce de dereticat. Imaginea calda inca a unei lumi care nu se va mai intoarce niciodata.
Mai multe locuri si povesti din Creta am pus aici.
Postări
2 pareri:
profanare de sorginte ce ai facut tu aici.
Nu pot sa nu ma gândesc la Kazantzakis când vad fotografiile. La lumea aspra si primitiva descrisa de el...care a plecat tiptil din contemporaneitate.
Trimiteți un comentariu