Satele din zonele muntoase ale Cretei sunt aproape pustii. La strada principala mai vezi o batranica plimbandu-si anii spre biserica sau un mos sorbind cafea la o taverna. Dar pe masura ce urci treptele spre inaltimile satului, dai peste zeci, sute de casutze unde nu mai locuieste nimeni. Proprietarii fie au trecut de partea cealalta a cerului, fie au plecat in zonele de coasta, unde sunt turisti si bani. Putinele obiecte lasate in urma vietii induc o melancolie cu parfum de flori si lumanari. Te-astepti ca, din clipa in clipa, Tusa Caliopi sa se intoarca de la biserica, sa descuie lacatul si sa se apuce de dereticat. Imaginea calda inca a unei lumi care nu se va mai intoarce niciodata.
Mai multe locuri si povesti din Creta am pus aici.
profanare de sorginte ce ai facut tu aici.
RăspundețiȘtergereNu pot sa nu ma gândesc la Kazantzakis când vad fotografiile. La lumea aspra si primitiva descrisa de el...care a plecat tiptil din contemporaneitate.
RăspundețiȘtergere