21 februarie 2012

Tăblițele managerului român

Daca dai click pe poză ajungi pe site-ul meu.

O echipă de fotbal formată doar din atacanți va da cele mai multe goluri.

Avioanele scumpe zboară singure. Nu văd de ce-am angaja piloți.

Salariul fiecărui angajat e luat de la gura copiilor mei.

Accept sfaturi profesionale doar de la cei care au dat mai multă șpagă ca mine.

Un satelit poate fi lansat pe orbită fără să mai dăm bani pe rachetă. Rezolv eu să se schimbe legea gravitației prin Hotărâre de Guvern pentru alea cinci minute până ajunge mizeria pe Lună. 

Investiția în oameni e cea mai importantă, chiar dacă oamenii respectivi sunt în partidele din Opoziție.

Cercetarea e o chestie pe care o fac străinii și o pun pe internet gratis pentru toată lumea.

Team Building înseamnă că vă dați cu ATV-ul pe banii mei (luați de la gura copiilor). Și Riesling de Jidvei.

Facultatea te învață numai prostii. Dovada e că studenții lucrează gratis cât sunt studenți și vor salariu după absolvire. Asta i-a învățat facultatea, decât.

Nu zic că școala nu e importantă. Și eu am fost la un NBA. Dar tot ce știu am învățat la școala vieții, inclusiv limba engleză.

Eu am pornit de jos, ca macaragiu.

17 februarie 2012

6 februarie 2012

18 ianuarie 2012

Pentru ce protestează românii


Românii protestează pentru iertarea greșelilor. Ca o beție, ca un somn, ca o dimineață. Românii protestează ca să li se ierte lor greșalele lor, ca toate alegerile lor să fie șterse cu buretul, ca împrumuturile să nu se fi împrumutat, ca aleșii să nu fi fost aleși, copiii să nu se fi născut și morții să nu fi murit. Românii au jucat, au pierdut și îi bat obrazul celui care le-a luat banii. Ce dracu, bă, am familie.

Românii protestează ca să le luați tot și să-i lăsați în pula mea în pace.


5 ianuarie 2012

iGeneration


Crede în tine.

Dacă n-ai niciun Dumnezeu, crede în tine. Dacă nimeni nu crede în tine, fă-o tu. Te vor urma și alții. Te vor urma cei care nu cred în nimic, cei pentru care nimicul tău e de urmat pentru că crede în sine. Ambiția e considerată o virtute într-o lume fără virtuți.

Istoria ne oferă dureroase exemple oameni care, negăsind nici calea spre credință, nici pe cea către îndoială, s-au chipcioplit cu toată sluțenia lor, fizică și morală. Și lumea s-a pus la mintea, mai târziu, la picioarele lor. Heil!

Savanții și artiștii, oamenii păcii în general, sunt contaminați de îndoială. Din îndoială trăiesc și creează. N-au cum să conducă lumea. Cine s-ar lăsa pe mâna unuia care nu are încredere în el?

"This is my rifle. There are many like it, but this one is mine."

Crezi în tine. Tu ești Dumnezeul tău, să n-ai alți dumnezei în afară de Tine. Fă-ți chip cioplit și roagă-te la el. Odihnește-te tot timpul. Fă-ți părinții să te cinstească. Ucide, fură, fute cât poți, râvnește indiferent ce și obține indiferent prin ce mijloace, minte și înșală. Trăiește-ți viața ca și cum ar fi singura și singură va fi.

3 ianuarie 2012

Teoria teoriei conspirației


Dacă un lucru nu e absolut imposibil, iar cineva are interesul ca acest lucru să se întâmple și dispune de resursele necesare pentru a-l face să se întâmple, atunci acel lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu. Nu supraevalua respectul pentru lege, bunul simț, sănătatea mintală și frica de Dumnezeu.

22 decembrie 2011

22 decembrie 2011

Acea revoluție nu s-a terminat și nici nu dă semne că se va termina vreodată.

Iată-ne, tot niște tineri, tot într-o piață, tot mulți și tot sătui. Am venit să schimbăm ceva. Gloanțele zboară în jurul nostru sau prin noi. Nu știm cine a tras atunci, nici cine trage acum nu știm. Teroriștii s-au schimbat, au rămas gloanțele.

Inevitabil, câte unul cade lovit de glonț și câte altul îl ridică în spate, pleacă și nu se mai întoarce. Doi dintr-un foc. Ceilalți rămânem în picioare și lăsăm sângele să curgă, doar doar s-or sătura lipitorile și s-or desprinde. Altă strategie n-am avut, nici acum, nici atunci, niciodată. Dar și lipitorile, ca și teroriștii, se schimbă. Când una se umflă, o alta se montează în locul ei și trage și trage.

Bâlbâitul s-a dus, dar bâlbâiala lui ne-a luat ostatic ADN-ul și face ce vrea din noi. Suntem în stradă și luptăm împotriva unui dușman difuz, pierdut în ceața de cuvinte și imagini care se bâlbâie răspicat, asurzitor. În lipsa de dușmani, ne bâlbâim chiorâș unul la altul, ca niște găini gazate. N-oi fi tu dușmanul ăla? N-o fi tu? Jos tu!

Jos tu! Jos tu!

7 decembrie 2011

Ză Zen


Orice s-ar întâmpla, nu e bine să te enervezi. Important e să rămâi calm, liniștit. De ce să te enervezi? Nu-ți face bine să te enervezi, deloc nu-ți face bine. Îți face rău, să știi. Îți face rău sa te enervezi, mai mult rău îți face. Nu mai zic că îi dă satisfacție ăluia care a vrut sa te enerveze. Enervarea ta ii da apa la moară să te enerveze și mai tare. Să te enerveze până ajungi un car de nervi, până la culmea nervozității. Stai calm, stai liniștit, trage aer în piept. Enervarea nu e bună. La ce-ți folosește să te enervezi? Parcă rezolvi ceva dacă te enervezi. Nu, dragă, dacă te enervezi nu rezolvi nimic și pe urmă te enervezi mai tare. De-aia zic să nu te enervezi, să nu te lași enervat, să stai calm.

Ei, na, uite că te-ai enervat. Adică eu te învăț de bine, te învăț să nu te enervezi, și tu te enervezi? Pe mine te enervezi? Tocmai pe mine ți-ai găsit să te enervezi? Și de ce te-ai enervat, mă rog? Te-am enervat eu cu ceva? Cu ce te-am enervat? Te-am enervat că ți-am zis să nu te enervezi, că enervarea nu îți face bine? Să știi că nu-mi dă nicio satisfacție faptul că te-ai enervat. Mie personal nu-mi place să enervez lumea. Mie-mi plac oamenii calmi, liniștiți, care nu se enervează aiurea. Tu te-ai enervat aiurea și acum îți verși nervii pe mine. Ți-am zis că nu-ți face bine să te enervezi. Îți face rău. De-aia zic: nu te enerva! CALMEAZĂ-TE!!!

Așa, dragă.

7 octombrie 2011

3 octombrie 2011

Câteva note în plus la Imnul Naţional



Andrei Pleşu lansa săptămâna trecută o analiză a raportului dintre mesajul imnului "Deşteaptă-te, române!" şi aspiraţiile actuale ale naţiunii cu acelaşi nume. 


"Sînt de părere că textul imnului nostru este vetust (inactual), nevrotic, autodenigrator, funebru." zice textul, iar adorabila paranteză stă mărturie că domnul Pleşu şi-a asumat specificităţile tranziţiei de la cititor la user.


Astăzi, ziarul "Adevărul" preia şi dezvoltă ideea, într-o manieră uşor campaniardă. Încă o aripă de fluture pentru încă un tsunami de patriotism majuscular pe internet.  "PE TINE TE REPREZINTA ACEST IMN...?" sau "VOTEAZA PENTRU CA NOUL IMN SA FIE..." sau "NE-AM SATURAT SA..." Pe coama valului, surfing politic.  


Anii electorali şi cei pre-electorali par a fi cei mai propice pentru dezhumarea unor teme, cauze, idei, soluţii. Roşia Montană, monarhia, Constituţia, Garda de Fier, imnul de stat şi cetera. Pentru cazul de faţă, istoria va consemna că totul a început de la Marcel Pavel.


Indiscutabil, România are nevoie de un branding intern. Prin asta nu înţeleg campanii de genul "Vizitaţi Litoralul", ci o regândire a capacităţilor, valorilor şi misiunii acestei întreprinderi numite România. Imnul de stat e un vehicul esenţial pentru inseminarea unui sens comun în mentalul naţiunii. Însă "Deşteaptă-te, Române" nu e cea mai fericită mantră pentru un popor care, cel puţin formal, se îndreaptă spre mântuirea comunitară.


De câte ori aud sau mă gândesc la imn, îmi apar în minte două imagini, despărţite de o baricadă: Răzvan Raţ de o parte şi un super-atacant francez, olandez sau italian de cealaltă. 


E injust să ne cântăm frustrările şi setea de sânge în faţa bieţilor cocoşi galici, a portocalelor mecanice şi a mâncătorilor de broaşte, mai ales că primii şi ultimii ne sunt fraţi de gintă, cu precădere de la paşopt încoace.


Aş păstra "Deşteaptă-te, române!" doar pentru confruntările sportive cu selecţionatele Imperiului Otoman, URSS sau Austro-Ungariei, în cazul în care tragerea la sorţi pentru preliminariile EURO 2016 ne vor acorda aceste revanşe istorice.


Încă o concesie şi ultima. Imnul actual ar putea fi intonat la finalul fiecărei înfrângeri, indiferent de adversar. Nu poţi să cânţi "Deşteaptă-te, române!" decât din poziţia culcat pe spate, călcat pe faţă şi te las pe tine să continui aliteraţia. Da. Aşteptăm învingătorii să iasă din stadion şi ne punem pe cântat, cu lacrimi în barbă şi iarbă-ntre dinţi. Revedem înregistrarea înainte de meciul următor, ori niciodată.


Apoi, dacă tot o fi să-l schimbăm, hai să găsim un imn pentru toţi care trăiesc în sau prin ţara asta, români de alte etnii, limbi şi culturi. Mâine-poimâine se fac 100 de ani de la Marea Unire. Să construim noua Românie pe o nouă duşmănie. Pe o rivalitate modernă, în pas cu paradigma secolului 21, pe o inamiciţie de sorginte energetică, tehnologică, financiară. Asta ar trebui turnat în ghiers şi intonat înainte de ora de dirigenţie.


Pentru că, dacă există în "Deşteaptă-te, Române" o idee integratoare care funcţionează la toate nivelurile societăţii,  aceea este obsesia pentru duşmani şi moartea acestora. 

Abonați-vă la: Postări (Atom)