20 noiembrie 2008

Motivul pentru care n-am avut net

Motivul e am stat ultimele 5 zile la Singamata, un mic resort construit pe piloni in mijlocul marii. Stabilimentul nu e cine stie ce, dar locatia e excelenta. Nici pretul nu e rau: 9 Euro pe noapte, cu tot cu mese (la care primesti orez, noodles, orez, noodles, un ou...) Nu exista apa calda.

Am facut din nou o afacere. Am vandut proprietarului 20 de poze ale resortului in schimbul unei cine cu homar si crabi. Asa se ajunge mogul, bai, middle class!

De plouat, a plouat doar in ziua sosirii si azi, in ziua plecarii. In departare se vede insula Bohaidulang, parte a Parcului Marin Tun Sekaran, despre care povestesc imediat.

Asta e camera cea mai scumpa, 27 de euro pe noapte.

Pe balconul camerei mai scumpe sa pot gasi toaleta, chiuveta, oglinda si Marea Sulu.

Resortul are si un bazin (ei il numeste "Acvariu Natural") populat cu pesti rari. Printre ei se afla si un Rechin Leopard rascumparat de la pescari. Se poate inota in bazin.

Soarele a apus frumos peste Semporna, in fiecare seara, la 6.

Cine vede un rechin in imaginea de mai sus, primeste un premiu.

Sunt in Semporna

Frumos, diveri multi (cred ca sunt singurul fraier care a batut atata drum pana aici si nu face scufundari). Internet rar si slab, nu pot sa pun poze. Stau la Singamata, un resort dragutz in mijlocul marii, care se afla aproape de faimoasele iinsule Sipadan, Kapalai si Mabul, dar costa numai 10 euro pe noapte cu tot cu mancare. Totusi, n-are apa calda. Il putei vedea dand clic aici.

A white man is gotta do what a white man is gotta do

Azi, dupa ce m-am intors de la Billit, am trecut pe la photo store, am luat pozele pe care le lasasem ieri la printat, m-am intors la hotel, am lasat bagajul, am mers pana la piata, am luat un taxi, m-am dus pana la Buli Sim Sim si le-am impartit pozele tuturor celor care apareau in ele, dupa care am luat acelasi taxi - in care urcasera intre timp inca doi pasageri - si m-am intors la piata, apoi la hotel.

Tanarul din imagine nu era acasa, era plecat la pescuit, i-am dat pozele sora-sii. Mi s-a multumit si am fost invitat sa revin cand mai ajung prin Sandakan.

Din ce-am inteles, sunt singurul alb care a intrat vreodata pe pontonul 18 din Sim Sim Water Village. Cica ar mai fi fost niste albi pe pontoanele 22 si 23. Nu e mare lucru premiera mea, n-o sa iau premiu la National Geographic pentru asta.

Important e ca n-am frant nicio inima de copil, important e ca m-am intors si ca am adus ce-am promis, cu atat mai mult cu cat nimeni nu credea asta. That's my silly style :-)

Gambar. Poze.

Din nou, mare noroc am avut. Imediat cum am ajuns la Billit, satucul de pe malul raului Kinabatangan, Joe mi-a zis: "Am o surpriza pentru tine. Intr-o ora, te iau cu mine la casa unor rude de-ale mele unde are loc o ceremonie specifica locurilor. Familia baiatului vine la familia fetei s-o ceara de nevasta. Ritualul se numeste Hantaran Perkahwinan"

Pentru mine era deja clar ca Joe e ruda cu toata lumea din Sandakan si insulele invecinate. Dar n-as fi crezut ca are rubedenii tocmai aici, la 3 ore de mers cu masina prin padure. OK. Haidem la ceremonie si va povestesc pe parcurs ce si cum.

Cele doua familii s-au adunat in mijlocul camerei de zi. Barbatii de o parte, femeile de alta. Familia mirelui a adus cadourile si le-a asezat pe covor. Ploconul consta din flori, dulciuri si un album foto pe ale carui pagini sunt prinse in evantai bancnote de 50 de Rinngit.

Albumul de ieri a afisat 7.000 de Ringgit, bani cu care urmeaza sa se organizeze nunta, undeva la inceputul lui decembrie (am fost invitat! pacat ca n-o sa mai fiu pe-aici). Intreaga ceremonie este oficiata de imamul satului, un domn atat de batran incat a prins luptele cu japonezii din WW2.

In calitate de reprezentat al familiei mirelui, Joe discuta cu imamul despre intentiile mirelui.

Unul dintre invitati.

Imamul si un membru al familiei mirelui.

Batranul imam citeste lista "celor cuvenite" si o compara cu darurile de pe covor.

Iata si ploconul.

Negocierea s-a incheiat cu succes, deci nunta va avea loc. In acest moment, in camera intra viitorii miri. Tineri si frumosi.

Mireasa este sora sotiei varului lui Joe. Deci o sa-i fie ruda de doua ori.

Dupa ce mirii saluta pe toata lumea, imamul spune o rugaciune frumoasa intru sanatatea, pacea si iubirea tanarului cuplu.

Toata lumea se roaga cu glas tare.

Ceremonia a luat sfarsit. Imamul bea un pahar de apa, dupa care se aduce mancarea.

In final, raman doar barbatii, sa bea o cafea si sa discute detaliile nuntii. Sper ca v-a placut. House of stone!

Nurul Adrina s-a nascut luni dimineata, la ora 7.30. A fost mosita de Popo, sora lui Joe (pe care ati vazut-o deja). Miercuri, cand Adrina implinise deja doua zile si mergea pe-a treia, am fost s-o vizitam. Fetita s-a nascut intr-o familie de pescari si are doi frati gemeni, un pic mai mari ca ea (in jur de un an si jumatate). Fiind momentul de asa natura, am considerat necesar sa-i fac cadou Adrinei primele jucarii din cariera ei de copil. Jucarii pe care, absolut intamplator, le aveam in ruccac, ca nu se stie niciodata la ce-ti trebuie.

In dreapta, mami, in stanga matusa Adrinei.

Matusa o infasheaza, in timp ce bunica il leagana pe unul dintre gemeni.

Fericitul tata a 3 copii are putin peste 19 ani.

Iar mama a implinit 18. Asa e obiceiul. Se casatoresc devreme.

Pe Libaran traiesc 50 de familii. Dintre acestea, 49 pescuiesc si una le construieste barci. Barcile de Sea Gipsies sunt suple si rapide, pentru a putea scapa de eventualele atacuri ale piratilor filipinezi. In imaginea de mai sus e o casutza de pescar. In fundal se vede Rat Island, locuita doar de o colonie de maimute. In timpul WW2, Rat Island a fost folosita ca avanpost de armata japoneza.

Insula din imagine tine de Filipine. Granita e undeva pe linia vapoarelor.

Navoade, vasla si motor: kitul complet al pescarului din Marea Sulu

New nets

Old Nets

Am fost serviti cu lapte de nuca de cocos.

Pantofii unui batran pescar, pusi la uscat. Da' parca-s pusi invers...

Insula Libaran, partea 2: La dispensar. Un motan si doua nurse.

Spre deosebire de multe asezari romanesti, insula Libaran are dispensar. Deservit de doua asistente tinere si dragutze, care stau aici doua saptamani+week-end+doua saptamani+week-end plus tot aşa.

Din fericire, oamenii din Libaran sunt sanatosi, că mănâcă numai fructe si peşte, asa cum ne recomandă si nouă medicul (a, tu ai fost la alt medic). Deci fetele astea doua isi sparg tineretea pe o insula de la capatul pamantului cu un singur scop: să moşească nou născuţi. Sa aduca si mai multa copilarie pe insula cu 300 de adulti si 200 de ţânci. Culmea e ca sunt mândre de asta şi le place.

In imaginea de mai sus o vedeti pe Noori, ieşind din dispensar sa ne întâmpine barcuţa. O să o vedeţi si câteva poze mai jos. Stiu ca e dragutza, dar are patru mari probleme:
1. E sora lui Joe, care Joe e fratele meu, deci e sora mea, deci va sparg.
2. E la departare de 4 avioane, o masina si o barca.
3. Are o colegă, drăguţă şi ea. Urmează imediat.
4. Se marita, oricum, in decembrie, perversilor. Vă ramane motanul.

(articol dedicat lui Radu G)