27 iunie 2012

Pluripartitism, democratie


Se ține poporul cu dreapta și se seceră cu stânga. Apoi, se ține cu stânga, iar cu dreapta se bate în cuie. După ce ne-am asigurat că n-a mai rămas nimic, dar nimic în picioare, se trece la generația următoare.

3 iunie 2012

Iubește-mă așa cum ești



Termină cu alintul. Nimeni nu te iubește așa cum ești. Norocul tău.

Maică-ta te iubește așa cum erai cand sugeai, făceai pe tine și depindeai cu totul de ea. Nu te iubește pentru ce ești acum. Acum așteaptă să-ți revii. Și va aștepta până la capăt.

Taica-tău te iubește pentru cum erai până te-a scos primul baiat in oraș (fato), respectiv până cand ai crescut mai nănău ca el (băiete) și nu te mai putea pocni fără revanșă.

Prietenii te iubesc așa cum ești. Așa cum ești câteodată. Câteodată nu te iubesc așa cum ești, dar îți găsesc scuze.

Bărbatul/femeia din dotare, singurii care sunt condamnați să trăiască în viu cu tine, nu te pot iubi așa cum ești. Te iubesc pentru ce continui să fii sau să nu fii, pentru ce-ai în plan, pentru ce-ai reușit sau ai ratat, pentru ce va fi sa nu va fi să fie. Că nu s-au înhăitat cu tine doar pentru clipa aia, prima. Le-ai promis ceva.

Tu iubește-te pe tine, sigur. Iubește-te cât poți, dar nu te iubi așa cum ești. Ai deveni o insultă la adresa timpului. Iubește-te așa cum curgi, eventual.