Luăm statisticile şi zicem: fraţilor, conform UE, trăim în medie 71 de ani, bărbaţii şi 73, femeile. Ca să nu discriminăm pe nimeni, hai să murim la 72 de ani, imediat după petrecerea aniversară. Sau chiar în timpul ei, dacă tot aţi acceptat invitaţia.
Am salva o mulţime de copii, de tineri şi de părinţi în floarea vârstei. Am salva şi o grămadă de timp, de şocuri, de logistici pripite, de cruci făcute peste noapte, de ploi care nu ajută grâul să crească.
N-ar mai fi nevoie nici de cancer, nici de accidente cerebrale sau auto. Am şti cât avem de trăit şi nu ne-am mai întreba "câţi ani ai?", ci "cât mai ai?". Ne-am trăi vieţile onest, fără să încercăm să furăm cântarul. N-am mai fi nevoiţi să amânăm la nesfârşit bătrâneţea. Numărul de bis-uri ar fi trecut clar pe afişul concertului. Nu ne-am mai pierde răbdarea, nici speranţa, pentru că n-am mai avea nevoie de ele. Ce linişte ar fi în noi.
Dacă am vrea ca unul dintre noi să trăiască mai mult şi să împingă viaţa copiilor şi nepoţilor mai departe, i-am dona o parte din timpurile noastre egale. 15 minute pentru chitarist, 80 de zile pentru profesoara de română, 3 luni pentru doamna doctor, 36 de ani pentru dragoste.
Postări
5 pareri:
...si eternitatea pentru scriitori!
Atat de frumos asezate cuvintele tale ca dor, dar cu o durere placuta, care te opreste din alergat si te pune sa raspunzi intrebarii "Ce-ar fi daca...?"
Multumesc! :)
Ar fi viata un pic prea asezata. Probabil ca la un moment dat cineva o sa incerce sa rupa cercul asta fie din motive nedemne, fie pur si simplu din plictiseala.
Desi am cadea de acord sunt convinsa ca anxietatea nu ar intarzia sa apara mai ales cand ne-am apropia la cativa ani distanta de capatul firului
ce înțeleg eu din articolul acesta este că tu, Brad, ai împlinit 36 de ani. corect ?
Da, acum 6 luni.
Trimiteți un comentariu