Pages - Menu

▼

Pages - Menu

▼

4 decembrie 2008

Gandul de la Doha

Omul care n-a fost singur niciodata va muri fara sa stie cine este.
Iar omul care a stat singur prea multa vreme va muri crezand ca lumea se termina cu el.
at

3 comentarii:

  1. Dan Gheorghe4 decembrie 2008 la 08:44

    dincolo de toate, in fata mortii tot singuri suntem. cum am fost si la nastere. cum am fost si in viata...

    RăspundețiȘtergere
  2. Brad Florescu4 decembrie 2008 la 09:04

    Asa e, Dane, fara indoiala.
    Dar aici nu vorbeam despre decesul in sine, ci despre moarte ca o concluzie a felului in care ne-am trait viata.

    RăspundețiȘtergere
  3. Anonim4 decembrie 2008 la 09:22

    Bradut, dragul meu,teoretic, daca ai putea sa iti traiesi viata ca intr-o moarte vesnica, trust me, ai fi un spirit evoluat. Vorbesti despre regret, nu despre moarte; despre incapacitate, nu despre decizie; despre violenta, nu despre iubire; despre frica, nu despre Dumnezeu- chiar daca esti ateu. Si mi-ar placea sa iti completez postul, daca imi permiti: "Sa-i dam o sansa omului sa devina fiinta: sa-l intilnim, ca sa nu mai fie singur si apoi sa-l parasim, ca sa poata ramine singur. Astfel, il va face pe liberul arbitu, Dumnezeul sau."
    Asta este mersul vietii.Balzac si Eminescu!
    Gratie!

    RăspundețiȘtergere

La insistenţele lui Petreanu, se poate comenta din nou. Comentariile sunt moderate şi le aprob doar dacă le-ai gândit înainte de-a le scrie.